Dragi concetateni...

Dragi concetateni!!!
Cineva spunea!!!!

Albert Einstein, Nu ma gandesc la viitor, ca sigur vine el....Intuitia este totul!!!
* Te nasti un om liber, dar societatea te pune in lanturi!!!
* Cuvantul este probabil cel mai mare drog existent!!!
* Homo sapinens au consumat "ciupecri magice" astfel au evoluat!!! teorie Dr. omuverde3d
*Planeta este a noastra de ce ne omoram pt ea!!
*Drumul este lung si plin de mister. Realitatea este mai ciudata decat filmul. Viata nu este o poteca pavata cu petale de trandafiri. Ai grija la tepi
*DACA VEI CONTINUA SA FACI CEEA CE AI FACUT DINTOTDEAUNA, VEI OBTINE EXACT CE AI OBTINUT SI PANA ACUM !
*Fiecare experienþã în viaþã reprezintã o ocazie de a învãþa ceva nou ºi a face o schimbare, pentru atingerea beneficiului suprem

Despre UnAltOm

Fotografia mea
Spiridusilor, Dezinteresat, Mexico
UnAltOm....Nu am sa va spun prea multe despre mine...sa nu etichetati!!...Cat despre postari pot spune ca ele joaca rolul unei "mici agende virtuale"…ATENTIE...nu ar trebui sa influenteze pe nimeni cu nimic ce se gaseste pe bloc...…

Jocul idelor

JOCUL IDEILOR

  La marginea parcului, avându-şi ferestrele mereu atrase de frunzele arborilor, îmbrăţişate neobosit de
crengi sau rătăcind agale prin aer, pentru ca apoi să se plimbe uşor pe alei, aştepta nerăbdătoare lumina
soarelui în fiecare dimineaţă casa destul de încăpătoare a lui Alexandru, un om în toată putea vârstei cu
chip blajin şi minte ageră.
Încă din adolescenţă el a fost atras de religie şi filozofie şi a studiat cu ardoare tot ce a găsit în aceste
domenii. Peste ani şi ani aceste preocupări ale lui au continuat, astfel că îl regăsim acum privind uşor din
fotoliul său pe geam, căutând a întâmpina cu privirile sale câţiva prieteni cu care se întâlnea de o vreme
încoace la el acasă pentru a discuta şi dezbate diferite probleme care îi frământau şi cărora le căutau un
răspuns.
Chiar în acel moment văzu pe aleile parcului pe doi dintre aceşti prieteni: Andrei cu soţia, Corina.
- Iată-i pe soţii Ardgon, îi întrerupse contemplarea soţia lui, Ema. Mă duc să-i întâmpin.
- Bine, du-te. Uite că vin şi Cristi şi Adrian şi uite că au cu ei şi pe cineva necunoscut. Arată ca un
pusnic, oare cine o fi?
Într-adevăr, privind cu atenţie, văzu şi ea că din partea dinspre centrul oraşului, alături de cei doi vechi
prieteni venea şi un bărbat de statură mijlocie, cam la treizeci de ani, modest îmbrăcat, dar purtându-şi
semeţ barba şi pletele cu care brăzda uşor adierile de vânt ce mai rătăceau acum când se apropia
înserarea pe aleile cam singuratice ale parcului.
Dar iată-i pe toţi aceşti căutători de adevăr în casă la Alexandru. Se făcură prezentările de rigoare şi
astfel toţi putură să afle că străinul era temporar în oraşul lor şi fusese întâlnit de Cristi şi Adrian pe când
împrăştia în oraş câteva armonii dulci de fluier la un colţ de stradă. Cânta divin de frumos şi cei doi au
intrat în vorbă cu el, invitându-l la un ceai şi la un pahar de vorbă în casa lui Alexandru, care era în
apropiere, ştiind că acesta era întotdeauna bucuros de oaspeţi, întotdeauna bucuros să întâlnească
oameni interesanţi.
Străinul, căci aşa se recomandase, era într-adevăr interesant: fusese călugăr o perioadă după ce
terminase facultatea de filosofie şi acum călătorea prin ţară într-un pelerinaj în care să le vorbească
oamenilor despre Locurile Sfinte, unde, zicea el, noi toţi avem o Misiune Specială de îndeplinit.
Mai multe nu au reuşit să afle despre el, căci era destul de zgârcit când trebuia să vorbească despre
sine, dar în schimb au remarcat cu toţii foarte curând că era destul de priceput şi de cunoscător în „cele
ale filozofiei”.
Dar să privim mai îndeaproape discuţiile pe care aceşti Căutători le-au purtat în acea seară cu Străinul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu