Scrisoare catre Cine vreti voi...

  Scrisoare catre cine vreti voi."""   """

        Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa  alimentez
scuterul (folosesc rar in perioada asta “decaportabila” caci cu motoreta e
mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In
fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i
intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.
Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas.
   “- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot
acolo?!”   “- Eu. Dar de ce am incurcat?!”  (Ma recunoaste dar dupa 3
secunde de pauza se decide sa nu lase garda).   – Pai de ce-ai lasat-o
acolo?!    _ pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana
achitam benzina?!   Benzinarul intervine si el :  “-Cu ce a incurcat
domnule?! Plateste si pleaca”   “- Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa
stau ca prostu’ dupa o motoreta?!”   Eu zic : “Pai cine va pune? Stati ca
desteptu’…”   “- Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!”   Ies afara. Masina
ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice : “Poate
mi-o zgarii”.  Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri.
       Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am
plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman
obisnuit si nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca
astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe
ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda
ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a
creste langa ei. AM plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii
vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor!
      Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea
camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor,
nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide!
Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.*
*Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal,
cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec
pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu
scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare.Cat despre faptul ca
astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai
dur sens al termenului… *
Dragi cocalari,
Ati castigat. Coi si ai vostri v-ati fu..t nevestele prost (caci numai prost
puteti) si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati
reusit sa va “educati” progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului,
mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect…
Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca
mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne
voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand
veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i
dati la lei.
Pana atunci insa…
- cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va
jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca
am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din
ciment. Asa ca folositi un cornet.
- daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele
magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
- tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra
perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu’ ca
ghiolbanu cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem
datoria…
- Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat “ascultati” nu se
transforma in “ascultam”. Orice aparat de redat muzica are un buton pe care
scrie volum…
- Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti “de
valoare” dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite
la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face “printesei lui”
inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva
despre provenienta banilor dar daca reprezentatntii vostri conduc finantele,
politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna… Multumim
anticipat.
- va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat
televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
- “De puta madre” inseamna “pizda matii”. Ne bucuram ca majoritatea purtati
tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la
voi.
- Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins
intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu
sunt de-ai vostri ca nah, au facut scoala multa ai dracu’ tocilari, dar
puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti
ochelarii de soare si-n baie…
- Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen “Photo shop”.
Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de
leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din “The sun”. Si suntem incantati
ca  in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri…
- Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp
este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se
sustine…
- pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de
potenta?
- Tunningul cu  evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte
indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar…
- Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante…
Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o
bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si
ea nu, se traduce prin : “Mori fa in mortii ma-tii!”  MA rog… Asta nu le
deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o
normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta “scrisoare”  inseamna
ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei
existenta. Nu vreau sa te obosesc.
Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac.

Scrisoare catre Dl T. B.

Uitati ce scrisori umbla pe internet pt  Dl./a presedinti, Traian Basesti.....

   1.Dragă Traiane,

Sunt eu, fostul tău alegător. În 2004, te-am votat cu speranţa că voi trăi mai bine, într-o ţară normală şi liniştită. Te-am votat cu speranţa că vei stârpi corupţia, că nu ne vor mai conduce baronii şi clientela abonată la banul public, ci oameni competenţi şi integri. Te-am votat cu speranţa că vei fi un preşedinte care-şi respectă cuvântul dat. Am sperat că vei fi un preşedinte pentru mine, nu pentru tine.

Din păcate, m-ai dezamăgit. Ai fost un preşedinte numai pentru tine, pentru partidul tău şi pentru clanul tău. Ai provocat scandal după scandal, încercând să-mi distragi atenţia de la ceea ce vreau eu, ca să mă gândesc numai la ceea ce vrei tu. Ai promis ceva şi ţi-ai luat cuvântul înapoi de zeci de ori, încercând să mă prosteşti în faţă. Ai pus în funcţii şi în demnităţi publice oamenii tăi, care s-au dovedit a fi nişte incompetenţi cu o singură calitate: slugărnicia faţă de tine! Poate că tu ştii mai bine ce calităţi personale o avea doamna Udrea, dar eu am văzut doar nesimţire, incultură şi clientelism politic. La fel, şi  la prietena dumneai şi a ta, doamna Ridzi…

Apropo, fiica mea, care acum cinci ani era în clasa a IV-a, se apropie acum de vârsta majoratului. Ce zici, crezi că are vreo şansă să ajungă europarlamentar, ca EBA aia mică, a ta?!

Da, într-adevăr, patru ani am trăit mai bine. Am simţit că muncesc pentru mine, că am un salariu mai bun şi un venit mai mare. Chiar şi maică-mi i-a crescut pensia de trei ori, faţă de cât avea pe vremea lui Năstase. Dar ăsta nu e meritul tău! Tu chiar n-ai făcut nimic. Ba nu, de fapt ai făcut. Ai purtat un război politic permanent, bazat pe minciună, manipulare şi dorinţă de distrugere. În utimul an, trăiesc muuult mai rău. Firma la care lucrez e sufocată cu taxe şi impozite, o jumătate din oameni au fost deja daţi afară. Mie, deocamdată, mi-au redus salariul şi mă aştept ca, oricând, să devin şomer. Iar tu mă pui să-ţi plătesc din buzunar (eventual şi pe fie-mea, când s-o angaja) împrumutul la FMI, bani pe care nu ştie nimeni cum îi cheltuiţi tu şi ai tăi… Apropo, mi-amintesc cum ziceai acum un an, când te pupai cu Geoană: „Guvernul PD-L-PSD este guvernul la care am visat”. Şi, de-atunci, o ducem tot într-o criză! O criză economică, politică şi morală.

   2.Dragă Traiane,

În schimbul votului meu, ţi-am cerut să fii un adevărat Şef de Stat, iar tu te-ai comportat ca un şef de trib, obsedat de putere. Eşti un om meschin şi rău, căruia nu-i pasă decât de sine însuşi şi care ar face orice ca să rămână în fruntea bucatelor. În cinci ani de mandat, ai avut o singură realizare: nesimţirea la putere în România!

Eu, unul, m-am săturat şi n-am de gând să stau cu mâinile-n sân. Ştiu că ai vrea să mă ţii acasă în ziua alegerilor. Ştiu că, în ziua aia, ai vrea să iasă din casă doar băieţii tăi (eventual şi ai lui Geoană), aduşi la urne cu autobuzul sau cu hârtia de o sută. Ştiu că ai vrea să intri în turul II cu prietenul tău, Geoană, un om slab şi şantajabil, care a jucat mereu după cum i-ai cântat tu. Ştiu că vrei să furi alegerile, profitând de indiferenţa mea şi a celor ca mine. Dar te asigur că pariezi greşit de data asta!

Te asigur că, duminică, 22 noiembrie, voi ieşi din casă. Şi îi voi lua şi pe ai mei!

Voi vota un Preşedinte care ne uneşte, nu ne dezbină.

Voi vota un Preşedinte competent, integru şi neşantajabil.

Voi vota un Preşedinte care-şi respectă cuvântul dat.

Voi merge la urne şi voi vota un om de bun-simţ, pentru ca, împreună să scoatem România din cacat...

   3. Domnule Basescu,

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă.  Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a luiTraian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

(Textul îi aparţine lui Moshe Mordechai)