CITAT......Alte scrieri interesante despre cum a prins viata poemul, lectura noastra minuata...dar ne amintim si ca in clasele primare invatam despre cum Ion Creanga o ajuta pe matusa Marioara sa culce toata canepa la pamant....si stau si mai caut umpic pe google si ajung sa aflu tot mai multe asemenea referiri
""""Cine isi imagineaza ca drogurile sint o inventie a secolului 20 se inseala! Nu este vorba de acele
narcotice extrem de puternice si daunatoare, uneori chiar mortale, produse in conditii de laborator,
precum heroina, LSD sau ecstasy, ci de drogurile mai mult sau mai putin naturale obtinute prin
cultivarea unor plante si prelucrarea lor artizanala. Pe vremea comunismului nu aveam habar ca
istoria noastra literara poate ascunde si o asemenea fata nevazuta… Ei bine, da, citiva clasici romani ajunsi chiar in manualele de scoala s-au drogat din placere sau, ocazional, doar din
curiozitate, cum spuneam si la inceput, fara sa avem certitudinea ca acest viciu interzis in societatea moderna le-a influentat in vreun fel creatia literara! Primul si cel mai spectaculos exemplu este cel al poetului national Mihai Eminescu. La Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Romane, in arhiva lui Iacob Negruzzi, exista citeva file disparate cu insemnari diverse in care junimistul mentioneaza in treacat faptul ca lui Eminescu ii placea sa inhaleze eter, pentru a se ameti sau pentru a-si invinge crizele de insomnie.
Amintiti-va si de afirmatia lui George Calinescu, care
sustinea ca "Rugaciunea unui dac", pe care o considera una dintre cele mai frumoase poezii din
intreaga literatura romana, pare a fi fost scrisa sub influenta narcoticelor! Al doilea clasic despre
care stim ca s-a drogat este Alexandru Odobescu, care isi procura opium de la negustorii armeni din Braila. Intr-o scrisoare inedita, dintre miile pe care le-a scris Nicolae Iorga, exista o mentiune in care istoricul marturiseste faptul ca Odobescu fuma o pipa de opium la interval de citeva zile, de obicei in prezenta sotiei, pe care o facea partasa la aceasta placere, fapt cunoscut de multi dintre
contemporanii sai… Poetul Dimitrie Anghel a devenit bautor de absint, dupa ce iubita sa,
Natalia Negru, fosta sotie a lui St. O. Iosif, a murit de ftizie. La acea epoca, absintul inca nu fusese
interzis, asa cum este astazi, din cauza efectelor grave pe care le are asupra vederii, daca este
consumat in cantitate mare
Legendarul Tristan Tzara - asta o stim de la Paul Claudel - s-a folosit de
hasis pentru a incerca, dupa cum spunea comilitonul sau, citeva poeme dadaiste de-a dreptul
halucinante. Ion Barbu, faimosul poet si matematician, a prizat cocaina in perioada studiilor pe care
le urma in Germania. Cazul sau este ceva mai serios, pentru ca scriitorul a devenit dependent de
acest drog puternic. Dupa revenirea in tara, i-a fost din ce in ce mai greu sa obtina dozele regulate
de care avea nevoie, motiv pentru care, in 1928, Ion Barbu a intrat in sevraj si a fost internat la
sanatoriul Marcuta, unde a ramas sase luni pentru dezintoxicare. Citind fragmente din "Amintirile" lui
Pamfil Seicaru, am aflat ca, in epoca interbelica, poetul suprarealist Stephan Roll obisnuia sa
amestece hasis cu tutun si fuma citeva tigari pe zi. Paradoxal, in perioada comunista, toate mediile
scriitoricesti si artistice stiau ca actorul si poetul Emil Botta era dependent de morfina, injectindu-si
cite o fiola de cite ori juca pe scena Teatrului National sau cind isi scria poemele pe care le recita cu un aer maladiv, devenit astazi legendar. Cu toate acestea, scriitorul nu a avut de suferit de pe urma autoritatilor…
In fine, cea din urma relatare este strict personala. In 1991, cind am avut privilegiul de a-l cunoaste pe Emil Cioran, am descoperit uimit ca fuma foarte rar marijuana. In mod neasteptat, clasicul nu avea, practic, niciun alt viciu. Nu bea nici cafea, nici alcool si nu era fumator obisnuit. In schimb, odata la citeva luni, cresta o tigara de foi si presara in ea marijuana, fumind-o apoi timp de o ora si mai bine. Poate ca sub influenta acestui narcotic a scris Cioran faimoasa fraza: "Solitudinea nu m-a invatat sa fiu singur, ci singurul…""""
