Drepturile omului...

CITAT...

       O definiţie a drepturilor omului este dificil de formulat, ca şi în cazul altor valori
fundamentale - binele, adevărul, dreptatea. În sens juridic, un drept este o revendicare pe
care suntem îndreptăţiţi să o cerem. Un drept al omului este o revendicare atribuită prin
simpla condiţie de a fi fiinţă umană. La baza drepturilor omului stau valorile
fundamentale: demnitatea umană, egalitatea, existenţă interpersonală şi interstatală în
mod practic. De exemplu: libertatea, respectul pentru celălalt, nediscriminarea, toleranţa,
dreptatea, responsabilitatea.
       Drepturile omului îşi au rădăcinile în multe culturi şi tradiţii ancestrale. Codul
Hammurabi, în Babilonia (Irak, 2000 î.Hr.) a fost primul cod legislativ scris. A urmărit să
impună domnia legii în regat, să distrugă răul şi violenţa, să prevină opresiunile asupra
celor slabi de către cei puternici (…), să înalţe ţara şi să promoveze binele oamenilor".
Un faraon din Egiptul antic (2000 î.Hr.) dădea instrucţiuni subordonaţilor ca
"atunci cînd un reclamant vine din Egiptul de Sus sau de Jos, să se asigure că totul se face
conform legii, că drepturile fiecăruia sunt respectate". Carta Cyrus (Iran, 570 î.Hr.),
iniţiată de regele Persiei pentru poporul său, prin care erau recunoscute dreptul la
libertate, securitate, libertate de mişcare şi unele drepturi sociale şi economice. Magna
Carta engleză şi Declaraţia Drepturilor (1215), elaborată de nobilii englezi şi membrii
clerului împotriva abuzului de putere al regelui John I, a enumerat o serie de drepturi şi a
pus bazele principiului egalităţii în faţa legii.
În secolele XIX-XX au fost adoptate primele tratate internaţionale de drepturile
omului, o serie de probleme legate de drepturile omului au început să fie discutate la
nivel internaţional, în special cele privind sclavia, negoţul de persoane, condiţiile
inumane de muncă şi munca copiilor.

       În sec. XX, Carta Naţiunilor Unite, semnată la 26 iunie 1945, statuează ca
obiectiv fundamental al Naţiunilor Unite "apărarea generaţiilor viitoare de eventualele
războaie" şi "reafirmarea credinţei în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi
valoarea omului şi în egalitatea de drepturi dintre femei şi bărbaţi". La nivelul Naţiunilor
Unite, Carta Internaţională a Drepturilor Omului cuprinde: Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului (1948), Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice
şi Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Economice, Sociale şi Politice (1996).
Recent, a fost elaborată şi Carta Socială Europeană, care urmăreşte asigurarea anumitor
standarde de viaţă ale popoarelor din Europa.
Aproape toate regiunile lumii au elaborat propriile instrumente pentru protecţia
drepturilor omului: Convenţia Americană a Drepturilor Omului (1969), Carta Africană a
Drepturilor Omului şi Popoarelor (1986), Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
(1950) şi, recent, Declaraţia Asiatică a Drepturilor Omului şi Carta Arabă a Drepturilor
Omului. 
1 Comunitatea internaţională a stabilit că drepturile omului sunt:
· inalienabile (nimeni nu le poate pierde, deşi în unele circumstanţe ele pot fi
suspendate sau restricţionate);
· indivizibile, interdependente şi interrelaţionate (nu pot fi abordate izolat unele de
altele);
· universale (se aplică în mod egal pentru toate persoanele, indiferent de rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de alt gen, origine naţională, origine
socială sau alt tip de statut).