III. 2.Apărarea drepturilor omului
Problema respectarii drepturilor omului, a devenit pentru Unuinea Europeana , dea
lungul anilor o preocupare majoră aflată în centrul relaţiilor sale cu alte ţări şi regiuni.
Toate acordurile comerciale sau de cooperare cu ţări terţe conţin o clauză care prevede că
drepturile omului reprezintă un element esenţial al relaţiilor dintre părţi. În prezent, există
peste 120 de astfel de acorduri.
Cel mai cuprinzător este Acordul de la Cotonou - pactul privind asistenţa şi
schimburile comerciale încheiat între Uniune şi un număr de 78 de ţări în curs de
dezvoltare din Africa, Caraibe şi Pacific (grupul ACP). În cazul în care oricare dintre
ţările ACP încalcă drepturile omului, UE poate suspenda concesiile comerciale şi poate
reduce sau limita programele de asistenţă. Uniunea consideră că reducerea sărăciei,
principalul obiectiv al politicii sale de dezvoltare, se poate obţine doar în cadrul unei
structuri democratice. Acelaşi tip de măsuri se aplică şi celorlalte ţări partenere.
Programul UE privind acordarea de ajutor umanitar de urgenţă la nivel mondial
nu face, în mod normal, obiectul unor restricţii referitoare la respectarea drepturilor
omului. Ajutorul pe care UE îl furnizează în natură, sub formă de bani, sau de asistenţă
tehnică, are drept unic scop să uşureze suferinţa oamenilor, indiferent dacă aceasta este
cauzată de catastrofe naturale sau de o proastă administrare de către regimurile opresive.
În ultimii ani, UE a menţinut un dialog pe tema respectării drepturilor omului cu
ţări ca Rusia, China şi Iran. De asemenea, a impus sancţiuni pentru încălcarea drepturilor
omului de către regimurile din Burma (Myanmar) şi Zimbabwe.
lungul anilor o preocupare majoră aflată în centrul relaţiilor sale cu alte ţări şi regiuni.
Toate acordurile comerciale sau de cooperare cu ţări terţe conţin o clauză care prevede că
drepturile omului reprezintă un element esenţial al relaţiilor dintre părţi. În prezent, există
peste 120 de astfel de acorduri.
Cel mai cuprinzător este Acordul de la Cotonou - pactul privind asistenţa şi
schimburile comerciale încheiat între Uniune şi un număr de 78 de ţări în curs de
dezvoltare din Africa, Caraibe şi Pacific (grupul ACP). În cazul în care oricare dintre
ţările ACP încalcă drepturile omului, UE poate suspenda concesiile comerciale şi poate
reduce sau limita programele de asistenţă. Uniunea consideră că reducerea sărăciei,
principalul obiectiv al politicii sale de dezvoltare, se poate obţine doar în cadrul unei
structuri democratice. Acelaşi tip de măsuri se aplică şi celorlalte ţări partenere.
Programul UE privind acordarea de ajutor umanitar de urgenţă la nivel mondial
nu face, în mod normal, obiectul unor restricţii referitoare la respectarea drepturilor
omului. Ajutorul pe care UE îl furnizează în natură, sub formă de bani, sau de asistenţă
tehnică, are drept unic scop să uşureze suferinţa oamenilor, indiferent dacă aceasta este
cauzată de catastrofe naturale sau de o proastă administrare de către regimurile opresive.
În ultimii ani, UE a menţinut un dialog pe tema respectării drepturilor omului cu
ţări ca Rusia, China şi Iran. De asemenea, a impus sancţiuni pentru încălcarea drepturilor
omului de către regimurile din Burma (Myanmar) şi Zimbabwe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu