Dragi concetateni...

Dragi concetateni!!!
Cineva spunea!!!!

Albert Einstein, Nu ma gandesc la viitor, ca sigur vine el....Intuitia este totul!!!
* Te nasti un om liber, dar societatea te pune in lanturi!!!
* Cuvantul este probabil cel mai mare drog existent!!!
* Homo sapinens au consumat "ciupecri magice" astfel au evoluat!!! teorie Dr. omuverde3d
*Planeta este a noastra de ce ne omoram pt ea!!
*Drumul este lung si plin de mister. Realitatea este mai ciudata decat filmul. Viata nu este o poteca pavata cu petale de trandafiri. Ai grija la tepi
*DACA VEI CONTINUA SA FACI CEEA CE AI FACUT DINTOTDEAUNA, VEI OBTINE EXACT CE AI OBTINUT SI PANA ACUM !
*Fiecare experienþã în viaþã reprezintã o ocazie de a învãþa ceva nou ºi a face o schimbare, pentru atingerea beneficiului suprem

Despre UnAltOm

Fotografia mea
Spiridusilor, Dezinteresat, Mexico
UnAltOm....Nu am sa va spun prea multe despre mine...sa nu etichetati!!...Cat despre postari pot spune ca ele joaca rolul unei "mici agende virtuale"…ATENTIE...nu ar trebui sa influenteze pe nimeni cu nimic ce se gaseste pe bloc...…

Emanuel

- Într-o Cetate Mare trăia un Mare Împărat care ajutat de fiul său Emanuel, conducea treburile
împărăţiei. În ultima vreme supuşii săi au devenit tot mai răutăcioşi şi făceau multe rele, aducând şi
multe injurii la adresa Împăratului. Acesta se gândea ce să facă în această privinţă. Se gândi astfel şi luă
măsuri aspre împotriva acestor păcătoşi de supuşi care îi tulburau liniştea împărăţiei, pedepsindu-i cum
se cuvine. Apoi a cugetat o vreme şi se pare că la un moment dat îi veni, după părerea unora, o idee
bună de îndreptare a situaţiei. Iată ce idee zic aceştia că i-a venit. L-a chemat la el pe Emanuel şi i-a zis:
- Fii atent fiul meu, dacă te duci prin Împărăţie şi te laşi omorât acolo, le voi ierta păcatele acestor
supuşi ai mei şi nu-i voi mai pedepsi pentru ele.
- Faci tu asta?, se bucură Emanuel.


- Da!
- Şi dacă nu mă duc?
- Atunci îi mai las să se chinue un pic în torturile armatelor mele, până te hotărăşti să te duci.
- De ce eşti aşa de rău? Nu i-ai putea ierta şi fără să mă duc la ei?
- Nu, că vreau să te văd cum te chinui - vreau să vezi şi tu ce lume conduc eu, că prea trăieşti în huzur
şi în chefuri şi nu ai grijă de treburile împărăţiei...
Aici călugărul se opri, lăsându-i iarăşi pe ascultătorii săi cu gura căscată. Era clar că el făcea aluzie la
anumite moduri de gândire evident greşite pe care le aveau unii din semenii lor şi, dacă stăteau bine să
se gândească, chiar şi ei.
- Cam sadică povestea aceasta, zise Alexandru.
- Nu-ţi fă probleme, poveştile de adormit copiii trebuie să aibă puţin dramatism, dar pentru asta tot
poveşti de adormit copiii rămân...
- Eu, începu a glăsui cineva din grup, am dedus din ce ne-ai povestit că viziunea anumitor sectanţi
despre mântuire este evident greşită, dar noi, care suntem singurii care avem credinţă adevărată dintre
toţi oamenii, ne vom mântui cu siguranţă.
- Eu am spus doar o poveste, comentariile le las pe seama voastră, răspunse Călugărul. Oricum, dacă
tot ai adus vorba despre mântuire, haideţi să vă mai spun o poveste: una despre meritele mântuirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu